Ehe, sa nu mai spuna cineva ca nu te ajuta si curatenia generala cu nimic mai mult decat faptul ca te ajuta sa ai casa luna, de fiecare data! Astazi vreau sa impartasesc cu voi cateva picturi pe care eu le-am realizat cand aveam doar 12 anisori! Da, da, este un articol de suflet, in care vreau sa impartasesc cu toti bucuria reamintirii a celei mai frumoase perioadei: copilaria!
Nu am fost un mare Picasso, dar privind fiecare lucrare in parte, mi-am adus aminte de copilul care isi exprima sentimentele prin culoare. Uitasem cata forta si pasiune puneam de fiecare data.
Cu putina tristete recunosc ca pe parcurs, aceasta forta a culorii a cam disparut... Iar lucrarile mele au capatat o nuanta din ce in ce mai transparenta, iar in final, aproape ca am uitat ce inseamna sa pictezi.
Mi-ar placea sa redescopar acea iubire pentru pictura! Si retraind momentele copilariei din aceste tablouri m-a facut sa realizez ca niciodata nu este prea tarziu sa te redescoperi pe tine insuti! Pentru ca acea copila inca zace in mine, dar poate este putin mai timida ca sa se mai arate.
Am descoperit si picturi puerile, dar si picturi triste si gri, care demonstrau ca desi eram copil, intelegeam sensul lucrurilor mai serioase. Cum o fi trecut timpul, Doamne? Aproape ca nu imi vine sa cred ca au trecut 10 ani peste aceste lucrari si ele, totusi, par abia realizate.
Un lucru este de neuitat in aceasta viata si anume: COPILARIA. Sa impartasesc aceste ganduri cu voi a fost ca si o caracterizare indirecta a caracterului meu. Am vrut sa descoperiti copila din mine. Si am vrut sa va indemn sa redescoperiti, la randul vostru, copilul din voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu