marți, 20 octombrie 2015

Do you believe in magic?

     Era miezul noptii. Ceasul cu pendul suna cu ecou intre peretii castelului de piatra si facea liliecii, care dormeau linistiti atarnati de tavan, sa isi ia zborul intr-un dans nebun al fricii. Afara era toamna si ploua cu galeata. Era frig, dar intre peretii castelului, vrajitoarea se incalzea la foc, pe care ardea de zor un ceaun, plin cu un lichid de o culoare greu de descris in cuvinte. Un amestec de roz ciclam cu violet si turcoaz, ce emanau aburi asemanatori si semanau la aspect cu vata de zahar sau cu o nebuloasa astrala. Iar mirosul pe care il emana era o nebunie! O imbinare de miresme care te facea sa simti fiori atunci cand inspirai, in cuvinte putine as descrie-o like a Mad Potion fragrances . Oare ce mai punea la cale iscusita vrajitoare de data asta? Avea o privire in care ardeau flacari mai puternic decat ardeau in semineu. Parea pregatita sa astepte pe cineva, dar nu lasa niciun gest sa o tradeze. Era calculata pana la exagerare. Ii urmaresc in continuare activitatea, cu mare interes. O cunosc de foarte mult timp si stiu sigur ca aceasta reteta nu a mai preparat-o niciodata. Parea schimbata in bine, daca stau bine sa ma gandesc. Sunt tare curioasa ce plan are de data asta, pentru ca ultima oara lucrurile au luat-o un pic razna... Dar asta este doar parerea mea de spectator din tribuna...

     In gingasia gesturilor ei, vad cum ia de pe raftul de ingrediente un borcanel in care se afla un praf fosforescent, de culoare albastra. Uitandu-ma mai bine pe eticheta, reusesc sa citesc ''moon dust'' - adica praf de luna. Cu varful degetelor cuprinde putin praf de luna si il presara deasupra ceaunului care fierbea de zor. Apoi, ca sa nu faca risipa de bunatate de ingredient, isi tamponeaza usor pometii cu degetele, ca praful de luna sa se prinda de pielea ei. Instant capata o luminozitate discreta si fermecatoare. Inchide borcanul si se indreapta spre acelasi raft, dar de data aceasta pentru alte ingrediente. Ma simt ca la cinema acum! Vad ca s-a orientat catre petalele de nufar albastru, picaturile de roua si solzii din cozile de sirene.  Acum imi dau seama ce potiune vrea sa creeze: potiunea dragostei! Pfiu... e indragostita! Trebuia sa imi dau seama mai devreme! Praful de luna il foloseste pentru a-i da irezistibilitatea magnetica pe care si luna o exercita asupra fiintelor umane, petalele de nufar sunt pentru a-i invalui pielea intr-o mireasma inconfundabila, picaturile de roua sunt pentru a completa notele cu prospetime, iar solzii din cozile de sirena sunt pentru a oferi vrajitoarei acel ''quelque chose'', acel vino-ncoa. Crezi ca poti sa o prinzi in plasa, dar in secunda urmatoare iti aluneca printre degete si te face sa revii la ea, mereu si mereu, in cautarea pasiunii pe care stii ca doar ea ti-o ofera. Avea ea un plan - vroia sa faca ceva in privinta asta!

  Cand potiunea a fost gata, a turnat toata cantitatea ceaunului (care credeti-ma, e destul de mare) in jobenul ei magic. Poate va intrebati cum a cuprins jobenul tot continutul ceaunului. Pai, doar de-aia se numeste joben magic! Apoi a luat jobenul si cu miscari usoare a agitat continutul ei, incantand cuvinte doar de ea cunoscute. Aburii inca inundau atmosfera, care capatase nuante de basm. Dupa ce termina de incheiat ritualul magic, ia o sticluta micuta, eleganta, in care toarna continutul jobenului. Da, exact, acum tot continutul jobenului a fost cuprins de o singura sticluta, care nu avea o capacitate mai mare de vreo 50 ml, daca o iau ochiometric! 
     Se pare ca a creat parfumul iubirii nebune, pasionale, de nestavilit. Inseamna ca asteapta pe cineva tare important pentru ea, deoarece eu nu am mai vazut-o in aceasta stare de spirit niciodata! Acum ca potiunea a fost gata, o aseaza frumos pe masuta. Apoi s-ar parea ca pregateste masa pentru... o cina romantica! Tacamurile si farfuriile din argint sclipesc feeric in lumina lunii pline, care in sfarsit si-a facut aparitia din spatele norilor. In goana dupa urmarirea ingredientelor nici nu mi-am dat seama ca s-a oprit si ploaia. In vaza de cristal din centrul mesei sunt asezate strategic cateva flori de regina noptii! In mai putin de doua ore, toate pregatirile au fost gata. O vad pe vrajitoarea mea indragostita cum isi improspateaza rujul visiniu al buzelor. Ce urmeaza sa se mai intample? - ma intreb eu, iar in secunda urmatoare bate cineva in usa. Ma priveste si imi zambeste conspirativ, apoi ia sticluta cu potiunea magica si se invaluie in cateva pufuri. Se indreapta catre usa si o deschide... Sa inceapa magia!
    P.S. : Daca nu v-ati prins pana acum cine v-a povestit aceste lucruri, ei bine, eu sunt pisica vrajitoarei din povestea de mai sus - era logic din moment de am stiut toate aceste detalii, nu? Iar legenda spune ca acea potiune magica exista si in ziua de azi, iar cine a incercat-o, macar o data, acela a reusit sa cucereasca inima celui iubit pentru totdeauna!

      Articol scris pentru SuperBlog 2015!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu